Cyclamen

Originea plantei: Grecia, Siria , Cipru, Iran, Egipt, Tunisia . Creşte la poalele munţilor din toata zona bazinului mediteranean. În Europa, a fost adus întâi din Iran în seculul XVI, la Grădina Botanică a Reginei Elisabeta I a Angliei.

Acest gen cuprinde peste 25 de specii.

Specii şi varietăţi Cyclamen:

 1. Cyclamen persicum:

Plantă cu tubercul , la început rotund, şi pe măsură ce înaintează în creştere, capătă o formă sferică turtită, protejat de o epidermă brun roşcată. Are frunzele invers cordate, de culoare verde cu desene mai închise sau mai deschise. Florile lung pedunculate, solitare au 5 petale cu vârful răsfrânt în jos de culori diferite (roz, roşu, violet saul alb). Fructul este o capsulă care conţine 20-40 de seminţe de diferite forme şi mărimi, de culoare maronie.

Cyclamen rex

Cyclamen persicum

Cyclamen pastel white

2. Cyclamen persicum grandiflorum

Are florile cu diametrul de 6-8 cm, diferit colorate.

3. Cyclamen persicum fimbriatum

Cu flori diferit colorate şi marginea petalelor franjurată.

4. Cyclamen persicum grandiflorum odoratum

Cu flori mari, divers colorate, cu miros de lămâiţă

. Cyclamen persicum grandiflorum flore pleno cu 5 petale şi 5 stamine petaloide. Nu înfloreşte aşa abundent ca specia de bază.

Cele mai cunoscute soiuri sunt: Blanck argente - alb, Pastel White - alb, Rex - roşu, Hundelup - roşu, Superba - roz,

Inmultire: Cyclamenul se înmulţeşte prin seminţe, dar şi prin divizarea tuberculilor. Se însămânţează în perioada iulie-septembrie, folosind un compost propice, fertil, amestecat cu nisip grunjos şi menţinut la o temperatură de 18-24 de grade Celsius. Într-un loc cald, cu pământul uşor umed, seminţele încolţesc în cinci săptămâni. Înmulţirea se face şi prin divizarea tuberculului.  Plantele obţinute fie prin însămânţare, fie prin divizare se plantează când sunt suficient de mari pentru a putea fi manipulate. Se plantează în ghivece de cinci centimetri, menţinând compostul umed şi o temperatură de 15-18 grade Celsius. Pe măsură ce cresc, plantele trebuie transferate în ghivece mai mari, ajungând ca, în final, să fie plantate în ghiveciul definitiv, în lunile mai-iunie ale anului următor.

Lucrări de întreţinere Cyclamen:

• Transvazarea: se execută pe măsură ce plantele cresc, ultima în ghivece de 12-14 cm. Transvazarea este lucrarea prin care planta aflată în plină activitate fiziologică este schimbată întotdeauna dintr-un ghiveci mai mic în unul mai mare, urmărind menţinerea intactă a sistemului radicular şi a bolului de pământ. Lucrarea se execută atunci când rădăcinile au cuprins în întregime pământul din ghiveci, au culoarea alb-gălbuie şi au ajuns la marginea ghiveciului. La executarea transvazărilor se foloseşte acelaşi amestec de pământ, respectându-se muşuroirea tuberculului.
• Fertilizarea: în perioada de la al doilea repicat (transvazat) până după înflorire (la intrarea în repaus) se administrează îngrăşăminte complexe dizolvate în apa de udare 0.1-0.3 %, o dată la 6-8 zile.
• Repausul: cyclamenul poate fi cultivat şi ca plantă perenă. În această situaţie în fiecare an după trecerea florilor, planta este introdusă în repaus (mai- iulie) când nu se udă, se aşează în locuri semiluminoase şi când îşi pierde partea aeriană, tuberculul se scoate din amestecul vechi şi se plantează în amestec de pământ proaspăt în acelaşi ghiveci sau în altul. Dacă dorim, în acest moment se poate face înmulţirea vegetativă prin divizarea tuberculului. Îngrijite corespunzător în continuare aceste plante înfloresc abundent iar florile sunt mai mici.
• Eliminarea prafului de pe frunze: se face prin ştergerea acestora cu un burete îmbibat în apă curată sau prin introducerea plantelor sub duş.
• Afânarea substratului: trebuie făcută cel puţin o dată pe lună cu un băţ de grosimea unui creion fără a răni tuberculul sau rădăcinile.
• Răritul: se face ori de câte ori se observă ca plantele se stânjenesc în timpul creşterii.

Boli şi dăunători Cyclamen:

Cyclamen are parte de putine insecte si paraziti. Putrezirea radacinii este cea mai comuna problema. Ea poate fie evitata prin drenarea solului. Ghivecele trebuie sa aiba gauri pentru a asigura o buna drenare.

Boli: Fussarium oxysporum forma cyclamensis (veştejirea cyclamenului), Thielaviopsis basicola (brunificarea rădăcinilor), Botrytis cinerea (mucegaiul cenuşiu)

Dăunători: Tetranychus urticae (păianjenul roşu comun)

Condiţiile de mediu:

Având în vedere locul de origine al cyclamenului (plantă adaptată condiţiilor de umbră şi semiumbră la marginea pădurilor) în perioada aprilie-august când radiaţiile solare sunt prea intense plantele se umbresc. Indiferent de faza în care se găsesc plantele, umbrirea trebuie făcută în aşa fel încât să nu sufere nici de exces, dar nici de lipsa luminii. Trebuie să facem de asemenea o aerisire corespunzătoare mai ales toamna şi iarna când riscul putrezirii este mai mare.

Cyclamenul vegetează bine la temperatura de 16-20 °C vara şi 12-16 °C iarna.

Faţa de apă are pretenţii mijlocii. Excesul de umiditate creează condiţii favorabile pentru dezvoltarea diferitelor boli criptogamice şi putrezirea plantelor mai ales când şi temperatura este scăzută. Lipsa apei în perioada formării tuberculului duce la lemnificarea acestuia, planta rămânând pipernicită. Trebuie să avem grijă ca plantele să nu aibe frunzişul umed peste noapte. Vara se udă o dată la două zile, iar iarna o dată la trei zile administrând cca. 0.25 l apă la un ghiveci de 12x12 cm

Muscate-Pelargonium

Specii Pelargonium:

Pelargonium zonale: Tulpina si ramificatiile sunt groase si cu tendinta de a se lemnifica usor la baza. Frunzele sunt lung petiolate, rotund-reniforme, lobate, marcate spre mijocul limbului de o pata maronie. Florile simple sau involte sunt colorate rosu, roz, violet si alb.

Pelargonium grandiflorum: Tulpina este puternic ramificata, iar lastarii au un grad mai mare de lemnificare la baza. Frunzele au limbul usor gofrat, pronuntat rotund, aspru la pipait. Florile sunt mari, 5-7cm in diametru. Caracteristicele sunt petele mari, catifelate, in nuante inchise de rosu pana la aproape negru, la baza petalelor.

Pelargonium peltatum: Este muscata cu frunze de iedera. Frunzele usor ondulate pe margine, inchise la culoare si sensibil suculente, sunt stralucitoare. Florile cu diametrul corolei de 4-5 cm pot fi simple sau involte, unicolore sau bicolore.

Soiuri

Pelargonium Citronella

Pelargonium-glutinosum

Pelargonium cordifolium

Pelargonium australe

Pelargonium grandiflorum

Pelargonium peltatum

Descriere

Muscata este o planta perena capabila sa vegeteze si sa infloreasca permanent atunci cand dispune tot timpul de conditii favorabile. Iarna, insa, poate fi tinuta in repaus, in conditii de spatii racoroase si udare redusa. Dar, este mai bine ca in fiecare an sa se produca plante tinere deoarece pe masura ce muscata avanseaza in varsta ramifica mai slab.

Prezinta pretentii mari fata de lumina si temperatura, mai ales sub aspectul inductiei florale. Temperatura medie optima este de 18 °C.

Lumina, influenteaza procesul de inflorire in sensul devansarii. De asemenea ea favorizeaza cresterea, plantele fiind mai viguroase si cu un numar sporit de ramificatii. In general muscatele au nevoie de spatii luminoase, ele suportand bine si soarele direct, mai putin insolatia asociata cu aerul uscat. In ceea ce priveste durate zilei, muscatele sunt indiferente.

Udarea se face in cantitati moderate de apa fara sa se lase sa stagneze in farfuria ghiveciului deoarece muscata nu suporta excesul de umezeala.

Prefera spatiile bine aerisite.

Substratul poate fi alcatuit din telina, pamant de frunze, nisip, mranita, turba fibroasa.

 Ingrijire

• Ciupirea varfului plantei tinere, deasupra a 4 5 frunze, este necesara pentru a stimula ramificarea de la baza.
• Aplicarea a doua, trei tratamente pentru crestere.
• Transvazarea: pe masura ce plantele cresc, folosind acelasi amestec de pamant ca la plantarea in ghivece a butasilor inradacinati.
• Eliminarea prafului de pe frunze si afanarea amestecului din ghivece- sunt lucrari obligatorii si se fac cel putin odata pe luna.

Bolile si daunatorii muscatei:

Putregaiul cenusiu este boala la care muscata este cel mai sensibila. Aceasta ataca planta in orice stadiu daca temperatura este moderata si umiditatea ridicata.

Un daunator este musculita alba de sera.

Tehnologia de cultura

Substratul: Se foloseste un substrat bine drenat, cu pH-ul 5,5-6,5, fertilizat initial.

Semanatul
Se seamana in ianuarie-martie pentru inflorire din aprilie; in mai-iunie pentru inflorire din iulie, iar pentru ghivece suspendate  se seamana la inceput de noiembrie.
Germinatia dureaza 5-10 zile la 21-25oC. Necesita lumina pentru germinare. Inainte de semanat se trateaza substratul cu fungicid. Semintele se acopera usor cu vermiculit. Se mentine substratul umed, nu ud. Se evita soarele direct prin umbrirea suprafetei semanate.

Rasadul
Din stadiul 2 se reduce umiditatea, dar substratul nu trebuie sa se usuce. Se fertilizeaza la 75 ppm N. In timpul stadiilor 3 si 4 fertilizantul se creste la 200-250 ppm.

Transplantarea
Se face la 2-3 saptamani, cate 1 planta/ghiveci de10-12 cm sau 2-3plante/ ghiveci de 25-30 cm sau ghiveci suspendat.

Fotoperioada/Lumina
Este planta neutra la durata zilei. Pelargonium este o planta acumulatoare de lumina. Intensitatea ridicata a luminii si ziua lunga determina infloritul si scade timpul de cultura. Iarna si primavara devreme, lumina suplimentata imbunatateste cresterea si calitatea plantei. Intensitatea luminii trebuie sa fie de cel putin 5 000 lx pentru o buna crestere, intre 10-35 klx este considerat optimul. Se evita deficitul de lumina la aparitia radacinilor si la inflorit. Deficitul de lumina determina alungirea lastarilor si frunze mari. Vara, plantele se protejeaza impotriva luminii prea intense (> 50 klx), deoarece poate inhiba cresterea.

Temperatura
Muscatele cresc la 18-20oC. Temperatura medie din timpul zilei trebuie sa fie de 18oC, iar diferentele zi/noapte nu trebuie sa fie mai mari de 4oC. Daca temperatura medie este mai mica de 16oC, timpul de cultura va creste. Temperaturile mai mici de 10oC determina colorarea frunzisului in rosu, iar temperaturile mai mari de 30oC determina clorozarea foliajului. Temperatura ridicata scade timpul de cultura, dar in acest caz sunt necesare tratamente cu regulatori de crestere. Plantele pentru vanzare timpurie trebuie calite treptat la 12-15oC pentru 14 zile. Muscatele curgatoare nu tolereaza inghetul.

Fertilizarea
Se fertilizeaza saptamanal cu 250-300 ppm N. Se evita nivel ridicat de amoniu si azot. Cand apar bobocii florali se alterneaza cu un fertilizant cu mai mult potasiu. O fertilizare optima cu potasiu scade riscul de infectie cu fungi, deoarece tesuturile plantei au o mai buna stabilitate, iar coloritul foliajului si florilor este imbunatatit. Se previne deficitul de magneziu prin aplicare de sulfat de Mg de 1-2 ori, iar in caz de deficit de fier se aplica chelati de fier de 1-2 ori. Se evita fertilizarea prea concentrata, se recomanda fertilizarea de mai multe ori cu o concentratie mai mica. Asta va asigura o crestere constanta.

Sugestii de cultura
Substratul trebuie sa fie umed, dar nu ud. Nu se lasa sa se usuce. Dupa plantare se trateaza cu fungicid impotriva atacului de Botrytis, Rhizoctonia si Pythium. Muscatele obtinute din seminte au o buna ramificare si nu necesita ciupirea varfurilor. In cazul in care se doreste totusi ciupirea lastarilor, aceasat se face cind lastarii au 3-5 noduri. Se are in vedere ca o ciupire intirzie inflorirea cu cca 2 saptamini.
Se evita excesul de umiditate a substratului si relativa in sera.