Cyclamen

Originea plantei: Grecia, Siria , Cipru, Iran, Egipt, Tunisia . Creşte la poalele munţilor din toata zona bazinului mediteranean. În Europa, a fost adus întâi din Iran în seculul XVI, la Grădina Botanică a Reginei Elisabeta I a Angliei.

Acest gen cuprinde peste 25 de specii.

Specii şi varietăţi Cyclamen:

 1. Cyclamen persicum:

Plantă cu tubercul , la început rotund, şi pe măsură ce înaintează în creştere, capătă o formă sferică turtită, protejat de o epidermă brun roşcată. Are frunzele invers cordate, de culoare verde cu desene mai închise sau mai deschise. Florile lung pedunculate, solitare au 5 petale cu vârful răsfrânt în jos de culori diferite (roz, roşu, violet saul alb). Fructul este o capsulă care conţine 20-40 de seminţe de diferite forme şi mărimi, de culoare maronie.

Cyclamen rex

Cyclamen persicum

Cyclamen pastel white

2. Cyclamen persicum grandiflorum

Are florile cu diametrul de 6-8 cm, diferit colorate.

3. Cyclamen persicum fimbriatum

Cu flori diferit colorate şi marginea petalelor franjurată.

4. Cyclamen persicum grandiflorum odoratum

Cu flori mari, divers colorate, cu miros de lămâiţă

. Cyclamen persicum grandiflorum flore pleno cu 5 petale şi 5 stamine petaloide. Nu înfloreşte aşa abundent ca specia de bază.

Cele mai cunoscute soiuri sunt: Blanck argente - alb, Pastel White - alb, Rex - roşu, Hundelup - roşu, Superba - roz,

Inmultire: Cyclamenul se înmulţeşte prin seminţe, dar şi prin divizarea tuberculilor. Se însămânţează în perioada iulie-septembrie, folosind un compost propice, fertil, amestecat cu nisip grunjos şi menţinut la o temperatură de 18-24 de grade Celsius. Într-un loc cald, cu pământul uşor umed, seminţele încolţesc în cinci săptămâni. Înmulţirea se face şi prin divizarea tuberculului.  Plantele obţinute fie prin însămânţare, fie prin divizare se plantează când sunt suficient de mari pentru a putea fi manipulate. Se plantează în ghivece de cinci centimetri, menţinând compostul umed şi o temperatură de 15-18 grade Celsius. Pe măsură ce cresc, plantele trebuie transferate în ghivece mai mari, ajungând ca, în final, să fie plantate în ghiveciul definitiv, în lunile mai-iunie ale anului următor.

Lucrări de întreţinere Cyclamen:

• Transvazarea: se execută pe măsură ce plantele cresc, ultima în ghivece de 12-14 cm. Transvazarea este lucrarea prin care planta aflată în plină activitate fiziologică este schimbată întotdeauna dintr-un ghiveci mai mic în unul mai mare, urmărind menţinerea intactă a sistemului radicular şi a bolului de pământ. Lucrarea se execută atunci când rădăcinile au cuprins în întregime pământul din ghiveci, au culoarea alb-gălbuie şi au ajuns la marginea ghiveciului. La executarea transvazărilor se foloseşte acelaşi amestec de pământ, respectându-se muşuroirea tuberculului.
• Fertilizarea: în perioada de la al doilea repicat (transvazat) până după înflorire (la intrarea în repaus) se administrează îngrăşăminte complexe dizolvate în apa de udare 0.1-0.3 %, o dată la 6-8 zile.
• Repausul: cyclamenul poate fi cultivat şi ca plantă perenă. În această situaţie în fiecare an după trecerea florilor, planta este introdusă în repaus (mai- iulie) când nu se udă, se aşează în locuri semiluminoase şi când îşi pierde partea aeriană, tuberculul se scoate din amestecul vechi şi se plantează în amestec de pământ proaspăt în acelaşi ghiveci sau în altul. Dacă dorim, în acest moment se poate face înmulţirea vegetativă prin divizarea tuberculului. Îngrijite corespunzător în continuare aceste plante înfloresc abundent iar florile sunt mai mici.
• Eliminarea prafului de pe frunze: se face prin ştergerea acestora cu un burete îmbibat în apă curată sau prin introducerea plantelor sub duş.
• Afânarea substratului: trebuie făcută cel puţin o dată pe lună cu un băţ de grosimea unui creion fără a răni tuberculul sau rădăcinile.
• Răritul: se face ori de câte ori se observă ca plantele se stânjenesc în timpul creşterii.

Boli şi dăunători Cyclamen:

Cyclamen are parte de putine insecte si paraziti. Putrezirea radacinii este cea mai comuna problema. Ea poate fie evitata prin drenarea solului. Ghivecele trebuie sa aiba gauri pentru a asigura o buna drenare.

Boli: Fussarium oxysporum forma cyclamensis (veştejirea cyclamenului), Thielaviopsis basicola (brunificarea rădăcinilor), Botrytis cinerea (mucegaiul cenuşiu)

Dăunători: Tetranychus urticae (păianjenul roşu comun)

Condiţiile de mediu:

Având în vedere locul de origine al cyclamenului (plantă adaptată condiţiilor de umbră şi semiumbră la marginea pădurilor) în perioada aprilie-august când radiaţiile solare sunt prea intense plantele se umbresc. Indiferent de faza în care se găsesc plantele, umbrirea trebuie făcută în aşa fel încât să nu sufere nici de exces, dar nici de lipsa luminii. Trebuie să facem de asemenea o aerisire corespunzătoare mai ales toamna şi iarna când riscul putrezirii este mai mare.

Cyclamenul vegetează bine la temperatura de 16-20 °C vara şi 12-16 °C iarna.

Faţa de apă are pretenţii mijlocii. Excesul de umiditate creează condiţii favorabile pentru dezvoltarea diferitelor boli criptogamice şi putrezirea plantelor mai ales când şi temperatura este scăzută. Lipsa apei în perioada formării tuberculului duce la lemnificarea acestuia, planta rămânând pipernicită. Trebuie să avem grijă ca plantele să nu aibe frunzişul umed peste noapte. Vara se udă o dată la două zile, iar iarna o dată la trei zile administrând cca. 0.25 l apă la un ghiveci de 12x12 cm